By Sofia Nicole
Haideți ca noi, suporterii Craiovei, să avem o altă abordare decât restul lumii. În loc să aruncăm cu critici după un meci mai greu, hai să punem puțin calendarul pe masă și să înțelegem realitatea. Nu știu dacă realizează cineva prin ce program trece echipa asta, dar de la începutul lui iulie și până azi, băieții au jucat 11 meciuri în doar 40 de zile. Practic, au jucat din 3 în 3 zile, cu zboruri lungi prin Europa și deplasări obositoare.
Știu, o să-mi spuneți acum că sunt fotbaliști profesioniști, că în străinătate se joacă la fel și că sunt plătiți să alerge. Da, de acord, dar oamenii ăștia nu sunt roboți. Oboseala se adună în mușchi și se simte pe teren, indiferent de bani.
Gândiți-vă prin ce meciuri au trecut: dubla cu Vitebsk, Supercupa cu U Cluj, meciul cu UTA, deplasarea grea la Sofia cu Levski, imediat derby-ul cu Dinamo, returul cu bulgarii, apoi Petrolul, drumul obositor în Finlanda la KuPS, FC Argeș, returul cu finlandezii de acum trei zile și bătălia de azi de la Galați.
Și peste toată oboseala asta, azi la Galați rămânem în 10 oameni încă din minutul 29! Să joci aproape 70 de minute în inferioritate pe un teren unde se câștigă super greu, să alergi dublu și să strângi din dinți, mie mi se pare o dovadă uriașă de caracter și de orgoliu. Punctul ăsta de la Galați a fost luat cu inima, nu din noroc.
Înainte să ne supărăm după un egal în deplasare, hai să vedem imaginea de ansamblu și să fim noi mai inteligenți în analize decât alții. Joi ne așteaptă deja un meci extrem de important în Europa, cu Ararat-Armenia, iar acum se vede cine este suporter adevărat. Echipa are nevoie de susținere și de o galerie unită, nu de critici la cald.
Capul sus, Știința! Luptăm până la capăt!
Leave a Reply