de Flavius Sirop
Între 1770 și până aproape de 1850, „inteligența artificială” a făcut senzație și înconjurul lumii: Wolfgang von Kempelen, un inginer iscusit, a prezentat invenția sa: „turcul mecanic”, capabilă să joace șah la un nivel fabulos, încât învingea aproape orice adversar uman. Mașinăria, prezentată ca o unealtă inovatoare care „gândea singură”, a uimit o lume întreagă până la devoalarea marelui fals: întregul sistem se baza pe un om foarte bun la șah, care se găsea în interiorul dispozitivului și executa mutările. Povestea era atât de frumoasă încât oamenii probabil și-au și dorit să o creadă.
Anecdota e un bun început pentru discuția despre AI-ul de azi. Și acum, ca și atunci, tehnologia stârnește uimire, speranță, uneori și teamă. Diferența e că, de data asta, „turcul” chiar începe să fie.. mecanic. Sistemele AI moderne pot scrie, traduce, proiecta, analiza, programa, recomanda, negocia. (Teoretic) nu au conștiință (încă), dar au o putere practică uriașă: automatizează bucăți din gândirea noastră, nu doar din muncă.
Dacă inventarea zborului a micșorat distanțele fizice și a revoluționat călătoriile, inventarea telefonului a revoluționat comunicarea, automatizarea industrială a revoluționat producția, internetul a re-revoluționat comunicarea, inventarea și proliferarea AI-ului va revoluționa toate aceste domenii, precum și oricare altul la care ne-am putea gândi – de la momentul accesării acestei forme de inteligență, nimic nu va mai fi la fel – iar potențialul de predictibilitate asupra impactului este destul de mic. Cu toate acestea, haideți să facem împreună un exercițiu de imaginație fără accente science fiction și să ne forțăm să gândim cum va transforma AI domeniul în care activăm fiecare.
Provoc această dezbatere și o presar cu exemple din domenii cu care am avut tangență de-a lungul activităților mele profesionale, încercând totodată să anticipez plusuri și minusuri aduse de AI la fiecare dintre ele.
Politică:
Folosind AI putem adapta mesajul mult mai precis publicului sau să analizăm opinia publică în general; putem simula impactul unor politici înainte de implementare și să eficientizăm costurile cu campaniile electorale.
Ca minusuri putem avea parte de o micro-manipulare aproape invizibilă, o polarizare accentuată a societății și tendința ca puterea să se concentreze în mâna celor cu acces la date și AI – nici nu mai vorbim despre deep fake și potențialul uriaș negativ ce e la îndemâna (aproape) oricui în ziua de azi.
Administrație publică:
AI va duce cu siguranță la procesarea rapidă a cererilor și documentelor, reducerea birocrației și a erorilor umane, susținerea unor decizii pe baza datelor reale agregate, precum și o înlesnire a muncii de audit al performanțelor.
Dar prețul plătit va însemna mari riscuri de confidențialitate, potențialul perpetuării unor erori umane istorice care, odată agregate, pot fi transpuse în practici recurente greșite, diluarea răspunderii pe sistemul „calculatorul a greșit”, dar și costuri umane aduse de către reducerile de personal.
Producție (industrială):
Optimizarea costurilor și a stocurilor prin softuri specializate și dotate cu AI, mentenanță predictivă (nu mai ajungem la defecțiuni dacă înlocuim piesele la timp), control al calității mult mai precis, flexibilitate mai mare a producției. Iar în tabelul cu minus notăm o dependență critică de sisteme, investiții inițiale semnificative, scăderea puterii de decizie umane (deși formal rămâne, datele rar vor fi contrazise – și totuși, anumite decizii umane contraintuitive s-au dovedit a fi câștigătoare pe termen mediu și lung), probleme sindicale prin pierderea de locuri de muncă.
Informatică (IT):
Creștere masivă a productivității, automatizarea codingului repetitiv, testări și debugging accelerate, dar și acces mai ușor pentru începători (dacă mai e nevoie de ei).
Pe partea negativă avem depărtarea semnificativă de înțelegerea codului sursă(și atunci scade controlul uman direct), riscuri de erori propagate rapid, precum și pierderea unei bune părți din locurile de muncă; aici ar fi de adăugat că vor fi presiuni suplimentare pe profesionalizare – oameni mai puțini, dar mai buni, care sunt în măsură să facă mai repede cu ajutorul AI ceea ce înainte făceau cu ajutorul unei echipe.
Restaurante:
Acest tip de afacere, cu tehnologia existentă la acest moment, poate funcționa aproape în totalitate fără personal, doar folosind roboți și AI. Păstrând, spre exemplu, un om la aprovizionare, putem gestiona o pizzerie de la făina intrată, până la tocarea ingredientelor, distribuirea lor conform gramajelor și standardelor de igienă și până la ambalarea în cutii. Avantaje semnificative pentru proprietarul afacerii, dezavantaje evidente pentru angajați, care într-o formulă minimalistă(pe livrări), nu se mai justifică. Se justifică într-o prezență ambientală, servire în locație selectă, unde factorul uman este încă parte din decor și din experiență.
Am folosit aceste exemple doar pentru a vă pune pe gânduri legat de viitorul propriei persoane prin prisma transformărilor ce vor avea loc în domeniul din care faceți parte. E un punct de cotitură în istoria omenirii și un punct de reflecție asupra viitorului către care ne îndreptăm. Unii prevăd ceva apocaliptic, economia prăbușindu-se sub presiunea șomajului, alții prevăd o dezvoltare fără precedent a omenirii deodată cu noile posibilități. Singura idee (care părea o glumă la început, dar acum pare serioasă) pentru a contrabalansa efectele negative din piața muncii pare a fi acel venit minim global garantat. Această posibilă abordare e o schimbare totală de paradigmă față de valorile societății în care am trăit și față de valorile societății în general, precum și față de învățăturile religioase și reperele morale. Cum să primești doar pentru că exiști ? Cine sau ce îți conferă acest drept ? Sau facem asta doar pentru a preîntâmpina tensiuni sociale care ar putea duce chiar până la anarhie ? Cu ce preț ? Și cine tipărește banii ? Și câți ? Cum vor fi distribuiți? Și cum se vor comporta piețele ? Dar inflația, cum va fi ținută în frâu ?
Cine poate anticipa cum se va comporta lumea, în integralitatea ei, în fața acestei schimbări radicale ? Cine va rezista și cine va claca ? E încă un moment în care ne întoarcem la cele cunoscute și la teoria lui Darwin care ne spune că nu a rezistat evoluției nici cel mai frumos animal, nici cel mai deștept, nici cel mai mare, nici cel mai mic – ci cel mai ADAPTABIL. O competiție a adaptabilității se desfășoară în fiecare clipă, doar că această revoluție a tehnologiei o va accelera și o va potența.
P.S. Până la acest moment m-am referit numai la oameni ca persoane și la AI ca unelte. Cu toate astea, elementul declanșator pentru a scrie acest comentariu a fost un articol citit despre o rețea socială pentru agenți AI – boți creați de oameni care se întâlnesc și împărtășesc opinii pe rețeaua lor socială (Moltbook), unde oamenii pot fi doar observatori. Și dacă până acum era pură speculație eventuala interacțiune independentă a boților, iată că devine o realitate. Și dacă deocamdată suntem invitați ca observatori, probabil nu e departe ziua când ne vor pune captcha invers „prove you are a NOT human” pentru a-și ține conversațiile private. Și.. chiar nu vreau să speculez mai mult de atât, pentru că sunt convins că deja am reușit ce mi-am propus – adică să vă pun pe gânduri.
Leave a Reply